Sceneta

 

                O viziune diferită de cea cu care ai fost obișnuit nu înseamnă că tu nu ai dreptate, ci că părerile sunt împărțite. O altă perspectivă asupra unui lucru înseamnă să privești cu capul în jos, de exemplu, dar realitatea nu se schimbă pentru tine. Ce este diferit este viziunea ta asupra acelui lucru.

                Nu vin să zic că este rău sau bine, nu sunt în măsură de acest lucru. Nu voi avea dreptul să fac asta niciodată. Nici nu mă interesează cine are dreptul. Eu pot doar să spun părerea mea, sau, viziunea mea. O împart cu tine, dacă tot îmi ceri să-ți hrănesc curiozitatea.

                Contează să ajungem la un punct comun, să nu mai fim paraleli. Sau poate suntem atât de încăpățânați încât lăsăm un spațiu gol, neatins, cu multe interpretări și scenarii preconcepute, între cele două linii ce doresc să se atingă.

                Sau, poate chiar suntem orbiți de ignoranță, și suntem două personalități ce joacă pe scena teatrului. Ne deghizăm disctinct: eu albul, tu contrastul, eu copilăroasă, tu maturul, eu cea mare și tu cel mic, și tot așa. Și dansăm jocul nostru în spatele cortinei trase, ascunși de lumină, înecându-ne în întunericul primitor.

                Tu-mi ești curiozitate mereu, o nebuloasă în cosmos, dar astăzi îmi ești actor, iar mâine seară îmi vei fi o carte deschisă. Vei fi actorul obosit să mai joace teatru și-ți vei da jos masca, eliberându-te.

                Și te vei prăbușii, extenuat de a scenii împovorare, în compania mea, pentru a te elibera de îndurerare și pentru ca mâine să-ți fie mai ușor să pui masca înapoi.

You`ve got an unread mail

 

                Un plic nedeschis.  E alb impecabil, pur, nepătat de păcate și promițător. Are puterea de a ridica semne de întrebare și de a stârni curiozitatea.

                Îl deschizi naiv, tremuratul mâinilor te dă de gol, de parcă ar fi prima dată când citești o scrisoare de-a mea. Da, dragă, sunt de modă veche uneori, îți las amintiri pe hârtie, nu doar în minte. Ești familiar cu scrisul meu de mână, la fel cum ești familiar și cu mine, de atâta timp chiar crezi că mă cunoști, dar m-ai numit impreviziblă de atâtea ori întrucât nu ai destule degete la mâini și la picioare. Cu toate astea, te surprind din nou. Tu chiar nu mă cunoști, ai doar idei vagi despre mine.

                Scrisoarea este goală. Indignarea și ranchiunea se pronunță pe fața ta. Nu te așteptai la asta. Ți-am făcut-o din nou.

                Întrebările tale sunt pretutindeni, însă tu cauți răspunsurile în locurile greșite. E atât de simplu înct cred cu tărie că te pierzi în detalii. Am fost în fața ta și trebuia să fie de ajuns. Ce vreau să spun e că aveai toate răspunsurile în față și tu le ignorai. Ignorantule, cum credeai că scapi? Cu lașitatea?

                Hrănirea curiozității ți-a adus și mai multe întrebări. Măi, cuvintele nu își mai au rostul. Ce nu înțelegi? Cuvintele nu mai au influență, au secat de atâtea promisiuni în van.

                Foaia goală ar trebui să-ți indice urmele murdare gravate asupra-mi. Dacă ai lăsa orgoliul ăla imens deoparte, ai vedea că regăsești umbre de păcate comise în inegală măsură.

                Tot ce era pur odată este acum înecat în sânge, fiindcă am sângerat atâta iubire încât m-a drenat de orice dorință.

Evolution

 

 

                Innocence.

The beginning is always the hardest, knowing nothing of the future, being clumsy all the steps ahead. Not having to think about much, just letting days go by but still enjoying parts of it.

                Curiosity.

Catching an eye, catching a glimpse of something becomes more and more interesting. You want more. You start to like it. You ask for more. Adventure it’s winning its name.

                Learning.

You begin to discover. You unwrap words, things, humans, you go deeper and start to swim in the lake. You repeat so that you can’t forget.

                Wanting.

Moving steps forward attracts desire, it attracts lust and you crawl to what your heart is dictating you to. The whispers in your head get louder and controlling them become more difficult.

                Passion.

You design intensity and devotion towards others. You crave for more because the heart is leading you in a way that you like it, your body likes it and keeps asking for more.

                Red.

One form of the outcome. The powerful message of lust and love stands behind this word. Red says everything, probably  this is why it is the most powerful breaking point or climax. Maybe this is why it is said that red is about power.

                Sweat.

You discover the sea and swim deeper. The sweat drops all over your body mean that you have reached a point where you can’t go back, or maybe you don’t even want to turn back. You consume it, you let it end so that later you can start off again.

                Hurting.

Left alone in the dark gets you confused. Dark times ahead are haunting you. Playing with demons, being called names , being put price tags and labels. You start counting fears, and after play in the mirror with depressions. You get cold.

                Greatness.

You accept. You accept that during these times, you become someone and that your experience has brought you where you stand right now. You stand at the current state full of greatness. You have made it.

                Achievement.

You count your blessings and you count your lessons from your past. You accept your healed wounds and you are ready to make new ones so that the achievements will get bigger and you will become more proud of yourself for growing this much.

                Maturity.

You become the ocean, peaceful on the surface, only sometimes nervous and turning into a storm, but on the inside.. a fortune, abundance, gold of nature. Your peace of mine wins every time and controls you.

                Power.

You have conquered.

The sunset queen

 

                People crave, they crave more than they realize. They`ve been craving for longer than they can imagine and they`ve been crawling.

                Crawling is good, it means you move forward. It means you do not stop. It means you still have power to keep on. That`s a positive thing when taken into a deeper meaning. But, you know? People nowadays run away from deep things. They ended up chasing things, chasing people who possess  things. Well, that`s nothing more than a bad thing. Negative as it is, it is still faced with a superficial  attitude.

                Attitude is good, can be seen as an update. Yes, an update to a downgrade person. It`s meaning is a boost. A boost to anything better than had previously. But when the attitude is flushed off, what is it left, really? Fear.

                Fear… well, fear is the ultimate killer of the mind. Fear is powerful, and not in a beneficial way. Fear is something everyone runs away from. But fear is kept hidden. If you win at hiding your fear, that`s oblivious. This little thing called fear grows roots deeper and stronger than you can see. You can`t see them because their underneath, underneath the damn surface. I call them demons.

                When it comes to me, in real life I can`t swim, I`m afraid of waters. But my own waters, I discover them, every day. And I swim. I swim a lot in my head. I swim deep down, to search for answers, because I know that where`s dark, it will always be light. Shadows, I search for shadows, because they are hope. And hope, is a strong will which gives you wings. With wings you can fly, so I swim at the surface. I keep myself at the surface, I always come back to the surface because you can see the sunsets. Even when I am drowning, I remember I can beat my own demons, because it`s only me who created them. They are part of me, and only I know their weaknesses, so I defeat them to take a clear breath. After that I rise… again, and again, and again, as many times as needed.

                Sunsets have a sweet taste. I taste them every day when I look at my window. Sunsets whisper to you that everything has an ending and a new beginning.

                So, my dear, you`re a queen, remember that. You no longer are a princess, you`ve grown too much to be called a princess. Princesses wait for their prince charming to rescue them. You are a queen, so slay your own demons, and conquer. Conquer what`s yours and keep it.

Apusul precum răsăritul

 

                Sunt eu, redevin eu însămi după atâta timp. Mă redescopăr cu fiecare zi și am deja-vu-uri.

                Da, sunt bine. Sunt din ce în ce mai bine și asta doar pentru că am găsit o modalitate de a-mi desface aripile și de a-mi lua zborul. Cuibul părăsit avea demult tensiune, avea o aură nepotrivită, avea durere și nefericire. Cuibul era demult perforat, dar încercam să astup lacunele, să le îndes ca să mai reziste puțin. Nu poți îngrășa porcul înainte de Crăciun, vorba românului, așa cum nu poți să iei o singură pilulă și să te aștepți să-ți treacă boala.

                Știi.. nu arunci petalele florii ofilite, ci îi schimbi mediul pentru a da altele mai frumoase, dar tu nu înțelegi asta. Tu o uzi atât de mult până se îneacă și moare… cu totul.

                M-am căutat atât de mult atunci când am realizat că m-am pierdut, dar nu m-am găsit până când nu am călătorit în nebunia mea. E atât de întuneric acolo, dar vedeam umbre, iar asta înseamnă că, undeva, în apropiere, există lumina – speranță. Un alt fel de speranță, că într-o perioadă fugeam către întuneric ca mai apoi să fac eu lumină, singură. Să îți fac ție lumină, să vezi tu… ceea ce vedeam eu. Fără rost..

                Știi că îmi e frică de apă, nu de adâncurile ei, ci de întunericul de acolo și de faptul că e prea rece acolo, dar tu ai legat o ancoră de mine și m-ai ținut în adâncurile tale. Am rupt lanțul, cumva, nu știu cum am reușit, dar am venit la suprafață. Am venit la suprafață și mi-am dat seama că aici e liniște, e multă liniște, și în fond asta ți-am cerut… acolo la tine e multă gălăgie, iar eu nu mă regăsesc, oricât am încercat.

                Să mă ierți, dar doar pentru faptul că nu pot fi îmblânzită și să scapi o lacrimă pentru faptul că m-am afundat în propriile-mi adâncuri și am rămas acolo, ca să-mi trag sufletul, iar apoi m-am lăsat așa până aproape m-am înecat. Acum, uită-te la mine, îți fac cu mâna… din depărtare.

                Te las în urmă, nu din ură, ci din iubire.. iubirea de sine, iubirea pe care mi-o port. Mi-ai văzut apusul, de acum privește-mi răsăritul.